Pe Acoperișul României. Vârful Moldoveanu 2544 m. Munții Făgăraș. 28 August 2021
Adevărat a scris Paulo Coelho în Alchimistul că „atunci când iți dorești ceva cu adevărat, tot Universul conspiră în realizarea visului tău”.
Așa s-a întâmplat cu multe din aventurile noastre pe munte. Aveam în plan cucerirea Vârfului Moldoveanu din Munții Făgăraș și să stăm pe acoperișul României încă de la începutul verii, însă planul s-a realizat abia la sfârșitul lunii August când toată gașca s-a simțit pregătită pentru aventura ce urma. După ce am cucerit Vârful Negoiu parcă gândul ne stătea (cel puțin mie) la marea aventură spre cucerirea celui mai înalt vârf muntos din România - Vârful Moldoveanu 2544 m.
Hotărâsem să urmăm traseul care se poate parcurge într-o singură zi și cea mai bună variantă era prin Valea Rea, traseul care pornește de la Stâna lui Burnei. Însă până la stâna din Valea Rea se stăbate un drum forestier de aproximativ 40 km., drum ce nu poate fi parcurs cu o mașină cu garda foarte joasă cum sunt mașinile celor din gașca mea. Ne trebuia o mașină de teren. Însă, așa cum spuneam la început de treaba cu Universul și după ce am hotărât în ce weekend urcăm pe acoperișul României, Manuela scrie pe grupul nostru de WhatsApp că a rezolvat problema. Cazare și transport cu o mașină închiriată de proprietarul pensiunii pentru a parcurge în siguranță porțiunea de drum forestier până la Stâna lui Burnei. Mulțumim Manu.
Așa că iată-ne cazați într-o zi de vineri, 27 August 2021 la Nucșoara, jud. Argeș la Casa Carpatica (detalii aici), eu, Andreea, Manuela, Adriana și Vali.
De aici începe aventura noastră spre cucerirea Vârfului Moldoveanu. După o noapte cu ploi în reprize și nesomn, dimineața la ora 6 și un pic am pornit la drum cu mașina închiriată, un Rover Freelander ce a fost condus de Vali. După ce ne-a dat indicațiile necesare (pe care nu prea le-am reținut că erau prea multe informații), proprietarul pensiunii ne-a urat CURAJ.
Am ajuns la Stâna lui Burnei după o oră și 45 de minute și am pornit încrezători pe traseu sperând ca ceața să se ridice și să avem parte de aventura vieții. Doar a doua parte, cea cu aventura vieții s-a realizat. Ceața a fost prezentă cu noi mai tot timpul.
De la Stâna lui Burnei pornesc două trasee către Vf. Moldoveanu: unul marcat cu cruce albastră pe la Lacul Galbena care durează 4-5 ore și unul marcat cu triunghi roșu prin Valea Rea și Portița Viștei care durează 3-5 ore. Am hotărât să urcăm pe Valea Rea și să coborâm pe la Lacul Galbena, așa că am urmat traseul marcat cu triunghi roșu: Stâna din Valea Rea - Căldarea Văii Rele a Moldoveanului- Iezerul Triunghiular (2156 m) - până la Portița Viștei (2310 m).
Prima bucată de traseu, urcarea prin Valea Rea a fost destul de antrenantă și ne-am putut bucura de imensitatea Golului Alpin a Văii Rele și de impunătoarea Cascadă a Văii Rele. Am putut face fotografii și să ne minunăm de spectacolul naturii oferit de ceața care nu ne dădea pace și dorea să ne însoțească. Noi nu ne doream un astfel de companion însă am avut parte de ceață pe tot traseul de urcare.
După aproximativ două ore, cu ceața pretutindeni, am ajuns la Căldarea Văii Rele a Moldoveanului, o zonă mlăștinoasă și presărată cu multe lacuri (bălți). Ne-am oprit și noi la primul popas al traseului lângă un astfel de lac și am desfăcut ce aveam de mâncare și băutură 😁 . După ce ne-am înfruptat și am prins energie am pornit la drum timp de vreo oră de urcat până la Portița Viștei. Din cauza norilor foarte joși și a ceții nu am putut admira crestele Munților Făgăraș și nici Lacul Iezerul Triunghiular care se află între Căldarea Văii Rele și Portița Viștei, la o altitudine de 2156 m.
Și dacă ceața nu era de ajuns iată că s-a pornit și un vânt ce bătea puternic și forma curenți de aer care practic te îndemnau să renunți la traseu. Așa cum făceau mulți din cei pe care îi întâlnisem pe drum. Renunțase din cauza curenților de aer de pe creasta ce duce spre Vf. Viștea Mare, spunându-ne că e prea periculos pentru a urca. Ne-am pus și noi problema dacă vom continua sau nu și, de comun acord (nebuni cum suntem și fără să cântărim un pic lucrurile) am hotărât să mergem în continuare până când vom putea. Voiam să simțim pe pielea noastră care e limita până la care vom putea urca în astfel de condiții vitrege. Și, la drum zic! Luând vântul în piept și îmbrăcați cu toate hainele pe care le aveam la noi am urcat spre Portița Viștei.
La ora 11:00 am ajuns la Portița Viștei. De aici pornesc trasee către Valea Viștei, Cabana Podragul, Refugiul Viștea, Cabana Valea Sâmbetei și bineînțeles spre Vf. Viștea Mare și Vf. Moldoveanu.
Din cauza ceții era cât pe ce să ratăm traseul către Vf. Viștea Mare. Noroc cu un ghid care se afla pe traseu cu un grup de turiști care culmea tot la Casa Carpatica erau cazați. Îndrumați de el am pornit pe creastă, pe o pantă accentuată către Vf. Viștea Mare pe traseul marcat cu dungă roșie.
Pe indicatorul montat la Portița Viștei scria că până pe Vf. Viștea Mare se face o oră. Eu, în condițiile în care practic abia vedeai marcajul pe pietre, am ajuns după 39 de minute, urmat îndeaproape de gașcă. În jur tot ceață!!! Nu mai scăpam de ea. Nu ne-a lăsat să ne minunăm de priveliști. Am făcut câteva poze pe Vârful Viștea - al treilea cel mai înalt vârf muntos din România - 2527 metri, după care mânați de dorința de a ajunge pe acoperișul României, am pornit la drum.
Nu vedeam în față nimic, nu se zărea creasta Moldoveanului așa cum citisem eu când m-am documentat despre traseu. Ceața asta!!! Norii ăștia foarte joși nu se dădeau plecați să putem admira măreția muntelui.
Traseul de pe Vf. Viștea Mare până pe Vf. Moldoveanu, marcat cu bulină roșie, este unul destul de ușor însă necesită atenție pe zona de creastă și porțiunile cu lanțuri. Și dacă traseul se parcurge în 30 de minute, eu l-am parcurs în aproximativ 15 minute (poate și mai puțin), urmat la scurt timp de Manuela și mai apoi de Adriana, Andreea și Vali.
Iată-ne pe ACOPERIȘUL ROMÂNIEI!!! Ce senzație!!! Și vorba citatului de pe cutia Cărții Vârfului Moldoveanu: „Cine a ajuns până aici, este un învingător!” Și noi ne simțim învingători!!! Mulțumim Universului că ne-a împlinit visul!
Cum de jur împrejur nu puteai vedea nimic din cauza ceții, am stat pe Vârful Moldoveanu doar 35 de minute. După ce ne-am semnat în Carte am pornit pe traseul către Vârful Galbena și Lacul Galbena, ca mai apoi să coborâm către Valea Rea de data asta prin pădure către Stâna lui Burnei. Traseu total opus față de cel pe care am venit.
Dacă la început traseul părea nemarcat, am reperat imediat marcajele atât cel cu cruce albastră cât și cele cu cruce roșie triunghi albastru și bandă galbenă. Citisem că traseul spre Lacul Galbena e nemarcat. Surpriză!!!
Până pe Vârful Galbena (2419 m) am poposit la cafea și gummy bears. Am atins vârful în jurul orei 13:40. De aici până la Lacul Galbena mai sunt 20 de minute. Ceața parcă se risipise. Sau măcar dădea semne.
Lacul ne apare în jos în toată frumusețea lui învăluit în rotocoale de ceață. Am coborât spre el pentru o ședință foto. Cele mai frumoase poze au ieșit cele cu Manu în prim plan.
După popasul făcut pentru a mânca ceva pe marginea cărării, am pornit la drum pe traseul marcat cu cruce albastră spre Valea Rea, prin porțiuni de jneneniș și grohotiș apoi printr-un gol alpin de o splendoare inimaginabilă. Aici am surprins-o pe Andreea minunându-se de frumusețile naturii dezvăluite de ceața care tocmai se ridicase. Fetele și Vali au luat-o înainte și nu i-am mai văzut odată intrați în pădure.
Porțiunea de pădure e destul de dificilă la coborâre deoarece este abruptă și necesită multă atenție mai ales în condiții de umezeală și noroi. Victime ale unei clipe de neatenție au căzut Adriana - care s-a ales cu glezna scrântită și Vali cu o umflătură de toată frumusețea la tibie. Ei împreună cu Manu au ajuns primii la Stâna lui Burnei, locul unde am lăsat mașina. După aproximativ 30 de minute ne-am alăturat și noi: eu și Andreea.
Ne-am spălat bocancii și bețele la râu și în jurul orei 17:00 am pornit către cazare cu gândul la ciorba ce avea să o pregătească cei de la pensiune pentru turiști 😊 și de care auzisem încă de la urcare de la grupul cazat la aceeași pensiune.
Comentarii
Trimiteți un comentariu