Vârful La Om (Piscul Baciului). Traseu din satul Peștera, unul din cele mai frumoase sate din România.
Cazați de vineri seara la o
pensiune din Moieciu de Sus, eu, Andreea, Vali, Manu, Adriana și colega ei
Georgiana, pornim în aventura noastră de cucerire a celui mai înalt vârf din
Munții Piatra Craiului, Vârful La Om
(2238 m), într-o sâmbătă de septembrie, dimineața, pe o vreme mohorâtă. Plouase
cu o zi înainte până seara târziu, dar aveam speranța că poate vremea să țină
cu noi în drumeția noastră ce avea să ne ducă încă o dată în Munții Piatra
Craiului.
Însuflețiți și nerăbdători de a
trăi o nouă experiență pe munte pornim la drum către Satul Peștera de unde avea
să înceapă traseul către Vârful La Om sau Piscul Baciului cum i se mai spune.
Cu ceața prezentă pretutindeni, pornim în jurul orei 08:00, mai jos de Casa Folea, pe traseu urmând marcajul cu Cruce Roșie către Șaua Joaca și de acolo La Table.
Satul Peștera, Casa Folea- Șaua Joaca- La
Table - Refugiul Grind
Traseul urcă mai întâi pe un drum forestier mai degrabă decât o potecă prin pădure, până se ajunge la Șaua Joaca, acolo unde este și o troiță.
Traseul de la troiță continuă tot înainte printr-o zonă deschisă cu vegetație joasă, zonă pe care am admirat-o abia la întoarcere în toată splendoarea ei, cu tot ce are de oferit oriunde privești.
Am ajuns la intersecția unor trasee după aproximativ o oră urmând indicatorul care te duce în zona numită La Table în alte 30 de minute, prin pădure de data asta.
Din zona La Table am urmat indicatorul către Refugiul Grind pe marcajul cu Bandă Roșie.
La Table – Refugiul Grind
La refugiu am ajuns în aproximativ 45 de
minute. Vremea dădea semne că se îmbunează. Soarele se zărea timid după nori. Aveam toată speranţa că până vom ajunge în vârf avea să fie senin. Am făcut popas pentru a mânca ceva, urmând ca mai apoi să ne continuăm traseul
către Vârful La Om.
Refugiul Grind– Vf. La Om (2238 m) pe o porțiune ce urcă abrupt printr-o zonă mai
mult deschisă cu puieți de brad si iarbă peste care se așezase generos roua.
Fetele au spus că porțiunea asta de traseu este mai dificilă și că după ce o să trecem de ea traseul până în vârf va fi unul mai ușor. S-au înșelat. Partea grea a traseului abia acum începe. Zona de grohotiș și pietre instabile și ude este partea cea mai dificilă a traseului.
Ne-am bucurat o clipa de vremea
bună, însă odată cu noi în vârf a ajuns și ceața, astfel că nu am putut admira
împrejurimile. Am tot așteptat preț de 50 de minute să se „limpezească”, să
răsară soarele să putem capta în câteva imagini minunățiile naturii, dar în
zadar.
Din ceață a început să curgă și
ne-am pornit ușurel pe același traseu pe care am urcat. Mai atenți pe unde puneam
pasul, mai cu grijă, resemnați, însă cu gândul că ne vom întoarce și aici
într-o bună zi, ca și pe Moldoveanu, pe o vreme mai bună.
Am coborât la Refugiul Grind, iar după ce am făcut iar popas pentru a mânca, norii s-au risipit și totul în jur era așa limpede mai că ne venea să urcăm din nou pe vârf.
La întoarcere în Șaua Joaca am putut admira crestele Munților Piatra Craiului în toată splendoarea lor.
Ajunși pe drumul care te duce înapoi în satul Peștera am văzut scăldat în lumina caldă a apusului colinele satului cu casele sale presărate ici și colo, de o frumusețe ce îti taie respirația.
Satul l-am vizitat și a doua zi, pornind tot din zona de unde am început traseul către Vârful La Om.
Imaginile vorbesc de la sine,
nu degeaba i se spune satului că e unul din cele mai frumoase sate din România.
Mulțumesc munțomani. Mulţumesc Adriana, Andreea, Manu, Vali şi Georgiana.
Recapitulare traseu:
Timp total 9-10 ore
Dificultate: medie (porțiunea cu grohotiș este mai dificilă)
Descoperim cu voi locuri minunate … peisaje de vis care-ți încarcă bateriile! 👍👍👍
RăspundețiȘtergereMulțumim!
Ștergere