Weekend la Mălăiești
Am hotărât împreună cu gașca mea să rămânem o seară la cabană să putem admira culorile toamnei și spectacolul oferit de natură. Zis și făcut. Am rezervat la începutul săptămânii locurile la cabană, ne-am interesat de condițiile de cazare și după câteva discuții în contradictoriu (ba că o să fie frig, ba că nu sunt condiții...etc.), am votat – rămânem sâmbătă seara la cabană.
Și iată-ne porniți la drum într-o zi de sâmbătă, 16 Octombrie 2021, pe o vreme mohorâtă, cu ploaie măruntă și ceață. Dar când ne-a oprit pe noi o ploaie...sau ceața?
Ne-am întâlnit cu toții la Râșnov, punctul de plecare ales de noi spre Cabana Mălăiești și am pornit pe traseu în jurul orei 11:00 dotați cu echipamentul necesar și rucsaci doldora de tot ce ne trebuia pentru peripeția noastră...plus sacii de dormit. Adriana a fost cea care s-a documentat un pic mai mult ca noi legat de condițiile camerelor de dormit așa că am hotărât să ne luam cu noi sacii de dormit.
Traseul spre Cabana Mălăiești începe de la indicatorul care ne anunță limita Parcului Național Bucegi pe marcajul cu Bandă Albastră, pe drumul forestier care se poate parcurge și cu o mașină care nu are garda joasă. Noi am lăsat mașinile la limita parcului, aproape de sosea și am parcurs pe jos drumul forestier.
După circa o oră de mers pe, traseul se continuă prin pădure, după ce se trece poteca amenajată peste pârâu. După ce am urcat prin pădure și am trecut de o zonă mai abruptă, am facut popas și am mâncat din bunătățile cărate, nu de alta dar aveam de unde și astfel se mai ușurau și rucsacii.
De aici până la cabană mai avem de parcurs circa 2 ore și jumătate. Spectacolul oferit de natură, toamna prin pădure este unul spectaculos. Covorul de frunze, copacii gătiți în culori care mai de care, brazii falnici, ceața care dă un aer misterios pădurii, toate astea te fac să uiți de greutatea rucsacului, umezeala și porțiunile de drum mai accidentate și alunecoase.
Prin pădure am dat peste porțiuni cu zăpadă căzută la începutul săptămânii. La un moment dat traseul ne oferă un punct de belvedere asupra unei văi spectaculoase, însă din cauza ceții la dus nu prea am văzut mare lucru. De asemenea, este amenajat și un loc de popas. Priveliștea asupra locului de popas și a pădurii din spate este absolut superbă.
Am continuat traseul prin poiana care se deschide la un moment dat oferind o panoramă asupra zonei. De aici până la cabană mai sunt 30 de minute. Continuăm iar prin pădure, trecem de o zonă mai calcaroasă, modelată de o cascadă, secată atunci când am trecut noi. Astă primăvară când am mai parcurs o dată acest traseu, am putut vedea cascada în toată splendoarea ei.
Odată ajunși pe platoul unde este amplasată cabana, priveliștea este una de vis. Chiar și când e un pic de ceață. Cabana Mălăiești de distinge misterioasă. Amplasată la o altitudine de 1720 metri, este una dintre cele mai vechi cabane din Munții Carpați, fiind ridicată în anul 1882. Cu un trecut zbuciumat, fiind avariată de câteva ori, cabana oferă astăzi o panoramă spectaculoasă asupra crestelor munților ce o înconjoară, străjuită de Vf. Bucșoiu și Padina Crucii, cu 110 locuri în camere cu 2, 3, 4, 6, 9 și 14 paturi. Lângă cabană este și Refugiul Salvamont.
La cabană poți servi atât băuturi, calde sau reci, cât și mancare caldă. Prețul unei cazări este de 50 lei/persoană/noapte. Noi am fost cazați într-o cameră de 6 persoane.
Când am ajuns la cabană, ne-am adăpostit în sala de mese unde era cald. În cameră încă nu era aprins focul. Camera unde am stat este dotată cu un pat dublu și patru locuri în paturi suprapuse, două cu două. Datorită numărului redus de turiști cazați în acel weekend, cabanierul ne-a informat ca nu a dat drumul centralei care încălzește toată cabana, preferând să încălzească fiecare cameră ocupată cu focul pe care urma să îl aprindă în sobele montate.
După ce am mâncat în sala de mese, am jucat cărți și apoi ne-am retras în cameră. Nu de alta, dar trebuia să întreținem focul din sobă. Am continuat jocul de cărți în cameră, dar, cu ochii la cărți am uitat de foc și s-a stins. După o tentativă de „resuscitare”, mult fum în cameră și teama că vom tremura peste noapte că nu ne ajung lemnele, Manu a coborât la cabanier după lemne, înainte ca acesta să se culce. Cabanierul a asigurat-o că în cameră se face cald și că lemnele sunt de ajuns. Am continuat jocul iar la un moment dat ni s-au alăturat în cameră un cuplu pe care l-am zărit în sala de mese și pe care Manu i-a invitat la noi la cărți – Adrian și Andra. Am jucat împreună un joc nou pentru mulți dintre noi – ”Killer”. Ne-am amuzat teribil, i-am cântat „La mulți ani” tipului pentru că tocmai aflasem că e ziua lui, iar la miezul nopții ne-am băgat la somn, în sacii de dormit și cu focul stins. Dacă ne-a fost teamă ca nu ne ajung lemnele, ne-am amuzat cu toții când am realizat că ne-au rămas două! Am dormit în schimb bine, a fost chiar cald.
Ne-am trezit dimineață în jurul orei 08:00, ceața se ridicase, am putut admira priveliștea oferită de crestele munților, de văi, de imaginea cabanei proiectată în acest peisaj, ne-am băut cafeaua afară iar după ce am mâncat am strâns bagajele, le-am lăsat la cabanier și am pornit într-o drumeție pe traseul ce duce de la cabană spre Vf. Omu.
De la Cabana Mălăiești pornesc mai multe trasee: fie spre Vf. Omu – traseu cu o durată de 3 ore dus, fie spre Vf. Bucșoiu, fie spre Lacul Țigănești.
Am pornit prin golul alpin spre hornurile ce duc către Vf. Omu. Pe crestele îndepărtate se zărea zăpadă. Noi am întâlnit și capre negre. La cabană dimineața am intrat în vorbă cu o familie care a ajuns tarziu la cazare, pe întuneric, venind din Sinaia, Cota 2000, pe la Babele și Sfinxul, Vf. Omu. Așa am aflat că pe Vf. Omu zăpada măsoară în jur de 50 cm.
După o drumeție de circa 2 ore, ne-am întors la cabană, ne-am recuperat bagajele și în jurul orei 13:00 am pornit pe traseul de întoarcere către punctul de plecare din Râșnov.
Am admirat și la întoarcere simfonia de culori ale toamnei, de data asta fără ploaia sâcâitoare și doar puțină ceață, atât cât să dea - așa cum am mai spus și cum spunea și Manu – acel aer misterios pădurii.
Detalii tehnice despre traseu:
Marcaj Bandă Albastră cu plecare din Râșnov prin Valea Glăjeriei.
Durată traseu: 3 ore – 3 ore și jumătate dus, circa 2 ore jumătate întors.
Dificultate traseu: ușor spre mediu.
Diferență de nivel: circa 875 m.
Distanța parcursă: circa 16 km dus.
Până data viitoare, să auzim numai e bine!
Comentarii
Trimiteți un comentariu